|
Articole
Numarul 506/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1101 din 25/11/2004 Articolul 1 – Dispozitii generale
(1) Prezenta lege stabileste conditiile specifice de garantare a
dreptului la protectia vietii private in privinta prelucrarii datelor cu
caracter personal in sectorul comunicatiilor electronice.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica furnizorilor de retele
publice de comunicatii electronice si furnizorilor de servicii de
comunicatii electronice destinate publicului, precum si furnizorilor de
servicii cu valoare adaugata si furnizorilor de registre ale abonatilor
care, in cadrul activitatii lor comerciale, prelucreaza date cu caracter
personal.
(3) Prevederile prezentei legi se completeaza cu prevederile
Legii nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.
(4) Prezenta lege nu se aplica prelucrarilor de date cu caracter
personal efectuate:
a) in cadrul activitatilor in domeniul apararii nationale si
securitatii nationale, desfasurate in limitele si cu restrictiile stabilite de lege;
b) in cadrul activitatilor de combatere a infractiunilor si de
mentinere a ordinii publice, precum si in cadrul altor activitati in
domeniul dreptului penal, desfasurate in limitele si cu restrictiile stabilite
de lege. Articolul 2 – Definitii
(1) in intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc
dupa cum urmeaza:
a) utilizator – orice persoana fizica ce beneficiaza de un serviciu
de comunicatii electronice destinat publicului, fara a avea in mod
necesar calitatea de abonat al acestui serviciu;
b) date de trafic – orice date prelucrate in scopul transmiterii
unei comunicari printr-o retea de comunicatii electronice sau in scopul
facturarii contravalorii acestei operatiuni;
c) date de localizare - orice date prelucrate intr-o retea de
comunicatii electronice, care indica pozitia geografica a echipamentului
terminal al utilizatorului unui serviciu de comunicatii electronice
destinat publicului;
d) comunicare – orice informatie schimbata sau transmisa intre
un numar determinat de participanti prin intermediul unui serviciu de
comunicatii electronice destinat publicului; aceasta nu include
informatia transmisa publicului printr-o retea de comunicatii electronice
ca parte a unui serviciu de programe audiovizuale, in masura in care nu
poate fi stabilita o legatura intre informatia in cauza si abonatul sau
utilizatorul identificabil care o primeste;
e) apel – conexiunea stabilita prin intermediul unui serviciu de
telefonie destinat publicului, care permite comunicarea bidirectionala in
timp real;
f) serviciu cu valoare adaugata – orice serviciu care necesita
prelucrarea datelor de trafic sau a datelor de localizare, in alte scopuri
decat transmiterea comunicarii sau facturarea contravalorii acestei
operatiuni;
g) posta electronica - serviciul care consta in transmiterea
printr-o retea publica de comunicatii electronice a unor mesaje in format
text, voce, sunet sau imagine, care pot fi stocate in retea sau in
echipamentul terminal al destinatarului pana la receptionarea de catre
destinatar.
(2) in cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile
definitiile prevazute la art.3 lit.a), b), c) si i) din Legea nr.677/2001
pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal si libera circulatie a acestor date, art.2 lit.a), b), c) si h) din
Ordonanta Guvernului nr.34/2002 privind accesul la retelele publice de
comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si
interconectarea acestora, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr.527/2002, art.2 alin.(1) lit.b) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunicatiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr.591/2002, art.1 pct. 1 si pct.8 din Legea nr.365/2002 privind comertul
electronic si art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.304/2003 pentru serviciul
universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de
comunicatii electronice.
Articolul 3 – Masuri de securitate
(1) Furnizorul unui serviciu de comunicatii electronice destinat
publicului are obligatia de a lua toate masurile tehnice si organizatorice
adecvate in vederea garantarii securitatii serviciului. in ceea ce priveste
securitatea retelei, daca este necesar, furnizorul serviciului de
comunicatii electronice va lua masurile de securitate respective
impreuna cu furnizorul retelei publice de comunicatii electronice.
Masurile adoptate trebuie sa garanteze un nivel de securitate
proportional cu riscul existent, avand in vedere posibilitatile tehnice de
ultima ora si costurile implementarii acestor masuri.
(2) Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii,
denumita in continuare ANRC, stabileste conditiile in care furnizorii
trebuie sa isi indeplineasca obligatia prevazuta la alin.(1).
(3) in cazul existentei unui risc determinat de incalcare a
securitatii retelei, furnizorul unui serviciu de comunicatii electronice
destinat publicului este obligat:
a) sa informeze abonatii asupra existentei acestui risc, precum si
asupra posibilelor consecinte ce decurg;
b) sa informeze abonatii asupra posibilitatilor de remediere;
c) sa informeze abonatii asupra costurilor probabile privind
inlaturarea riscului. Articolul 4 – Confidentialitatea comunicarilor
(1) Confidentialitatea comunicarilor transmise prin intermediul
retelelor publice de comunicatii electronice si a serviciilor de
comunicatii electronice destinate publicului, precum si confidentialitatea
datelor de trafic aferente sunt garantate.
(2) Ascultarea, inregistrarea, stocarea si orice alta forma de
interceptare ori supraveghere a comunicarilor si a datelor de trafic
aferente este interzisa, cu exceptia cazurilor urmatoare:
a) se realizeaza de utilizatorii care participa la comunicarea
respectiva;
b) utilizatorii care participa la comunicarea respectiva si-au dat,
in prealabil, consimtamantul scris cu privire la efectuarea acestor
operatiuni;
c) se realizeaza de autoritatile competente, in conditiile legii.
(3) Prevederile alin.(1) si (2) nu aduc atingere posibilitatii de a
efectua stocarea tehnica necesara, in scopul transmiterii comunicarii, in
conditiile respectarii confidentialitatii.
(4) Prevederile alin.(1) si (2) nu aduc atingere posibilitatii de a
efectua inregistrari autorizate in conditiile legii ale comunicarilor si
datelor de trafic aferente, atunci cand acestea se realizeaza in cadrul unor
practici profesionale licite, in scopul de a furniza proba unui act
comercial sau a unei comunicari realizate in scopuri comerciale.
(5) Utilizarea unei retele de comunicatii electronice in scopul
stocarii de informatii in echipamentul terminal al unui abonat sau
utilizator sau al obtinerii accesului la informatia stocata in acest mod
este permisa numai cu indeplinirea, in mod cumulativ, a urmatoarelor
conditii:
a) abonatului sau utilizatorului in cauza i s-au furnizat informatii
clare si complete, in conformitate cu prevederile art.12 din Legea
nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, intre altele cu
privire la scopul in care se efectueaza stocarea sau accesul la informatia
stocata;
b) abonatului sau utilizatorului in cauza i s-a oferit posibilitatea
de a refuza stocarea sau accesul la informatia stocata.
(6) Prevederile alin.(5) nu aduc atingere posibilitatii de a efectua
stocarea sau accesul tehnic, in urmatoarele cazuri:
a) atunci cand aceste operatiuni sunt realizate in scopul exclusiv
al efectuarii sau facilitarii transmiterii unei comunicari printr-o retea de
comunicatii electronice;
b) atunci cand aceste operatiuni sunt strict necesare pentru
furnizarea unui serviciu al societatii informationale, solicitat expres de
abonat sau utilizator. Articolul 5 – Datele de trafic
(1) Datele de trafic referitoare la abonati si utilizatori, prelucrate
si stocate de catre furnizorul unei retele publice de comunicatii
electronice sau de catre furnizorul unui serviciu de comunicatii
electronice destinat publicului, trebuie sa fie sterse sau transformate in
date anonime atunci cand nu mai sunt necesare la transmiterea unei
comunicari, cu exceptia situatiilor prevazute la alin. (2), (3) si (5).
(2) Prelucrarea datelor de trafic efectuata in scopul facturarii
abonatilor sau al stabilirii obligatiilor de plata pentru interconectare este
permisa doar pana la implinirea unui termen de 3 ani de la data scadentei
obligatiei de plata corespunzatoare.
(3) Furnizorul unui serviciu de comunicatii electronice destinat
publicului poate prelucra datele prevazute la alin.(1), in vederea
comercializarii serviciilor sale sau furnizarii de servicii cu valoare
adaugata, numai in masura si pe durata necesara comercializarii,
respectiv furnizarii acestor servicii si numai cu consimtamantul expres
prealabil al abonatului sau utilizatorului la care se refera datele
respective. Abonatul sau, dupa caz, utilizatorul isi poate retrage oricand
consimtamantul exprimat cu privire la prelucrarea datelor de trafic.
(4) in cazurile prevazute la alin.(2) si (3), furnizorul serviciului
de comunicatii electronice destinat publicului este obligat sa informeze
abonatul sau utilizatorul cu privire la categoriile de date de trafic care
sunt prelucrate si la durata prelucrarii acestora. in cazul prevazut la
alin.(3), aceasta informare trebuie sa aiba loc anterior obtinerii
consimtamantului abonatului sau utilizatorului.
(5) Prelucrarea datelor de trafic in conditiile alin.(1)-(4) poate fi
efectuata numai de catre persoanele care actioneaza sub autoritatea
furnizorilor de retele publice de comunicatii electronice sau de servicii
de comunicatii electronice destinate publicului, avand ca atributii
facturarea sau gestionarea traficului, relatiile cu clientii, detectarea
fraudelor, comercializarea serviciilor de comunicatii electronice sau
furnizarea serviciilor cu valoare adaugata si este permisa numai in
masura in care este necesara pentru indeplinirea acestor atributii.
(6) Prevederile alin.(1)-(3) si (5) nu aduc atingere posibilitatii
autoritatilor competente de a avea acces la datele de trafic, in conditiile
legii, in scopul solutionarii litigiilor, in special a celor referitoare la
interconectare sau la facturare. Articolul 6 – Facturarea detaliata
(1) Abonatii primesc facturi nedetaliate.
(2) Emiterea facturilor detaliate se face la cererea abonatilor, cu
respectarea dreptului la viata privata al utilizatorilor apelanti si al
abonatilor apelati.
(3) Informatiile minime prezentate in cadrul facturilor detaliate
sunt stabilite de ANRC. Articolul 7 – Prezentarea si restrictionarea identitatii liniei apelante
si a liniei conectate
(1) in cazul in care este oferita prezentarea identitatii liniei
apelante, furnizorul serviciului de comunicatii electronice destinat
publicului are obligatia de a pune la dispozitia utilizatorului apelant
pentru fiecare apel, precum si abonatului apelant pentru fiecare linie,
printr-un mijloc simplu si gratuit, posibilitatea de a ascunde identitatea
liniei apelante, indiferent de tara de destinatie a apelului.
(2) in cazul in care este oferita prezentarea identitatii liniei
apelante, furnizorul serviciului de comunicatii electronice destinat
publicului are obligatia de a pune la dispozitia abonatului apelat,
printr-un mijloc simplu si, in limitele unei utilizari rezonabile, gratuit,
posibilitatea de a ascunde identitatea liniei apelante pentru apelurile
primite, indiferent de tara de origine a acestora.
(3) in cazul in care este oferita prezentarea identitatii liniei
apelante, cand prezentarea identitatii liniei apelante se face inainte de
inceperea convorbirii, furnizorul serviciului de comunicatii electronice
destinat publicului are obligatia de a pune la dispozitia abonatului apelat,
printr-un mijloc simplu, posibilitatea de a respinge apelurile primite
pentru care identitatea liniei apelante a fost ascunsa de utilizatorul sau
abonatul apelant, indiferent de tara de origine a apelurilor.
(4) in cazul in care este oferita prezentarea identitatii liniei
conectate, furnizorul serviciului de comunicatii electronice destinat
publicului are obligatia de a pune la dispozitia abonatului apelat,
printr-un mijloc simplu si gratuit, posibilitatea de a ascunde identitatea
liniei conectate fata de utilizatorul apelant, indiferent de tara de origine a
apelurilor.
(5) in cazul in care este oferita prezentarea identitatii liniei
apelante sau a liniei conectate, furnizorii de servicii de comunicatii
electronice destinate publicului au obligatia de a informa publicul in
acest sens, inclusiv cu privire la disponibilitatea mijloacelor de
ascundere a identitatii sau de respingere a apelurilor prevazute la
alin.(1)-(4).
(6) Prevederile prezentului articol se aplica in cazul abonatilor
conectati la comutatoare digitale si, acolo unde este tehnic posibil si nu
presupune un efort economic disproportionat, in cazul abonatilor
conectati la comutatoare analogice. Articolul 8 – Datele de localizare, altele decat datele de trafic
(1) Prelucrarea datelor de localizare, altele decat datele de trafic,
referitoare la utilizatorii sau abonatii retelelor publice de comunicatii
electronice sau ai serviciilor de comunicatii electronice destinate
publicului, atunci cand este posibila, este permisa numai in unul din
urmatoarele cazuri:
a) datele in cauza sunt transformate in date anonime;
b) cu consimtamantul expres prealabil al utilizatorului sau
abonatului la care se refera datele respective, in masura si pentru durata
necesare furnizarii unui serviciu cu valoare adaugata;
c) atunci cand serviciul cu valoare adaugata cu functie de
localizare are ca scop transmiterea unidirectionala si nediferentiata a
unor informatii catre utilizatori.
(2) Furnizorul serviciului de comunicatii electronice destinat
publicului are obligatia de a pune la dispozitia utilizatorului sau
abonatului, anterior obtinerii consimtamantului acestuia, in conformitate
cu prevederile alin.(1) lit.b), informatii referitoare la:
a) tipul de date de localizare, altele decat datele de trafic, care
vor fi prelucrate;
b) scopurile si durata prelucrarii acestor date;
c) eventuala transmitere a datelor catre un tert, in scopul
furnizarii serviciului cu valoare adaugata.
(3) Utilizatorii sau abonatii care isi dau consimtamantul in
vederea prelucrarii datelor in conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b)
au dreptul de a-si retrage oricand consimtamantul exprimat cu privire la
prelucrarea datelor sau de a refuza temporar prelucrarea datelor in cauza
pentru fiecare conectare la retea sau pentru fiecare transmitere a unei
comunicari. Furnizorul serviciului de comunicatii electronice destinat
publicului are obligatia de a pune la dispozitia utilizatorilor sau
abonatilor un procedeu simplu si gratuit pentru exercitarea acestor
drepturi.
(4) Prelucrarea datelor de localizare, altele decat datele de trafic,
in conditiile alin.(1)-(3), poate fi efectuata numai de catre persoanele
care actioneaza sub autoritatea furnizorului retelei publice de
comunicatii electronice sau al serviciului de comunicatii electronice
destinat publicului, ori a tertului furnizor de servicii cu valoare adaugata,
si trebuie sa se limiteze numai la ceea ce este necesar pentru furnizarea
serviciului cu valoare adaugata. Articolul 9 – Exceptii
(1) Furnizorul unei retele publice de comunicatii electronice sau
al unui serviciu de comunicatii electronice destinat publicului poate
deroga de la prevederile art.7 referitoare la oferirea posibilitatii de
ascundere a identitatii liniei apelante, astfel:
a) temporar, in urma cererii unui abonat privind depistarea
sursei unor apeluri abuzive; in acest caz datele care permit identificarea
abonatului apelant vor fi pastrate si puse la dispozitie de catre furnizorul
retelei publice de comunicatii electronice sau al serviciului de
comunicatii electronice destinat publicului, in conditiile legii;
b) pentru fiecare linie, in vederea solutionarii de catre serviciile
specializate de interventie recunoscute in conditiile legii, precum
politie, pompieri sau ambulanta, a situatiilor ce le sunt semnalate prin
apeluri de urgenta.
(2) in cazul prevazut la alin.(1) lit.b), furnizorul unei retele
publice de comunicatii electronice sau al unui serviciu de comunicatii
electronice destinat publicului poate deroga si de la prevederile art.8,
referitoare la obtinerea consimtamantului abonatului sau utilizatorului cu
privire la prelucrarea datelor de localizare.
(3) Derogarile prevazute la alin.(1) si (2) sunt permise in
conditiile stabilite de Avocatul Poporului, cu consultarea ANRC.
(4) Prevederile prezentului articol se aplica in cazul abonatilor
conectati la comutatoare digitale si, acolo unde este tehnic posibil si nu
presupune un efort economic disproportionat, in cazul abonatilor
conectati la comutatoare analogice. Articolul 10 – Redirectionarea automata a apelului
(1) Furnizorul retelei publice de comunicatii electronice sau,
dupa caz, al serviciului de comunicatii electronice destinat publicului are
obligatia de a pune la dispozitia fiecarui abonat un mijloc simplu si
gratuit de a bloca redirectionarea automata de catre un tert a apelurilor
catre echipamentul terminal al abonatului respectiv.
(2) Prevederile prezentului articol se aplica in cazul abonatilor
conectati la comutatoare digitale si, acolo unde este tehnic posibil si nu
presupune un efort economic disproportionat, in cazul abonatilor
conectati la comutatoare analogice. Articolul 11 – Registrele abonatilor
(1) Persoanele care pun la dispozitia publicului registre ale
abonatilor in forma scrisa sau electronica sau care furnizeaza servicii de
informatii privind abonatii au obligatia de a informa abonatii asupra
scopului intocmirii acestor registre in care pot fi incluse datele lor cu
caracter personal, precum si asupra oricaror alte posibilitati de utilizare,
bazate pe functii de cautare integrate registrelor in forma electronica.
Informarea este gratuita si se realizeaza inainte ca abonatii sa fie inclusi
in registrele respective.
(2) Persoanele prevazute la alin.(1) au obligatia de a oferi in
mod gratuit abonatilor urmatoarele posibilitati:
a) de a decide daca datele lor cu caracter personal, precum si
care dintre acestea, vor fi sau nu incluse intr-un registru public al
abonatilor;
b) de a verifica, rectifica sau elimina datele lor cu caracter
personal incluse intr-un registru al abonatilor.
(3) Persoanele prevazute la alin.(1) pot utiliza registrele publice
ale abonatilor in alt scop decat pentru simpla cautare a datelor de
contact, pe baza numelui si, daca este necesar, a unui numar limitat de
alti parametri, numai cu consimtamantul expres prealabil al tuturor
abonatilor ce figureaza in aceste registre.
(4) Prevederile alin.(1) si (2) se aplica in mod corespunzator si
abonatilor persoane juridice in privinta includerii datelor care permit
identificarea acestora in registrele publice ale abonatilor. Articolul 12 – Comunicarile nesolicitate
(1) Este interzisa efectuarea de comunicari comerciale prin
utilizarea unor sisteme automate de apelare care nu necesita interventia
unui operator uman, prin fax ori prin posta electronica, sau prin orice
alta metoda care foloseste serviciile de comunicatii electronice destinate
publicului, cu exceptia cazului in care abonatul vizat si-a exprimat in
prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari.
(2) Fara a aduce atingere prevederilor alin.(1), daca o persoana
fizica sau juridica obtine in mod direct adresa de posta electronica a unui
client, cu ocazia vanzarii catre acesta a unui produs sau serviciu, in
conformitate cu prevederile Legii nr.677/2001 pentru protectia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera
circulatie a acestor date, persoana fizica sau juridica in cauza poate
utiliza adresa respectiva, in scopul efectuarii de comunicari comerciale
referitoare la produse sau servicii similare pe care acea persoana le
comercializeaza, cu conditia de a oferi in mod clar si expres clientilor
posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu si gratuit unei
asemenea utilizari, atat la obtinerea adresei de posta electronica, cat si cu
ocazia fiecarui mesaj, in cazul in care clientul nu s-a opus initial.
(3) in toate cazurile, este interzisa efectuarea prin posta
electronica de comunicari comerciale in care identitatea reala a
persoanei in numele si pe seama careia sunt facute este ascunsa sau in
care nu se specifica o adresa valabila la care destinatarul sa poata
transmite solicitarea sa referitoare la incetarea efectuarii unor asemenea
comunicari.
(4) Prevederile alin.(1) si (3) se aplica in mod corespunzator si
abonatilor persoane juridice. Articolul 13 – Regim sanctionator
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) neindeplinirea obligatiei prevazute la art.3 alin.(1), in
conditiile stabilite potrivit art.3 alin.(2);
b) neindeplinirea obligatiei de informare prevazute la art.3
alin.(3);
c) nerespectarea prevederilor art.4 alin.(2) referitoare la
interdictia interceptarii si supravegherii comunicarilor si datelor de trafic
aferente;
d) nerespectarea conditiilor prevazute la art.4 alin.(5);
e) nerespectarea prevederilor art.5 referitoare la prelucrarea
datelor de trafic;
f) nerespectarea conditiilor de emitere a facturilor stabilite
potrivit art.6;
g) incalcarea obligatiilor referitoare la disponibilitatea
mijloacelor de ascundere a identitatii sau de respingere a apelurilor,
precum si la informarea publicului, prevazute la art.7;
h) nerespectarea prevederilor art.8, referitoare la prelucrarea
datelor de localizare, altele decat datele de trafic;
i) nerespectarea prevederilor art.9, referitoare la conditiile in
care se poate deroga de la prevederile art.7 sau art.8;
j) incalcarea obligatiilor referitoare la posibilitatea de a bloca
redirectionarea automata a apelurilor, prevazute la art.10;
k) neindeplinirea obligatiilor referitoare la intocmirea registrelor
abonatilor, prevazute la art.11;
l) nerespectarea prevederilor art.12, referitoare la comunicarile
nesolicitate.
(2) Contraventiile prevazute la alin.(1) lit. a)-j) si l) se
sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, iar
pentru societatile comerciale cu o cifra de afaceri de peste
50.000.000.000 lei, prin derogare de la dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr.180/2002, cu modificarile
ulterioare, cu amenda in cuantum de pana la 2% din cifra de afaceri.
(3) Contraventia prevazuta la alin. (1) lit. k), precum si
contraventia prevazuta la alin. (1) lit. h) savarsita prin nerespectarea
obligatiei prevazute la art. 8 alin. (1) lit. b) se sanctioneaza cu amenda de
la 300.000.000 lei la 1.000.000.000 lei iar pentru societatile comerciale
cu o cifra de afaceri de peste 50.000.000.000 lei, prin derogare de la
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu amenda in cuantum de pana
la 2% din cifra de afaceri.
(4) Contraventiile prevazute la alin.(1) lit a), b), f), g) si j) se
constata de personalul de control imputernicit in acest scop al ANRC, iar
sanctiunile se aplica, prin rezolutie scrisa, de catre presedintele ANRC.
(5) Constatarea contraventiilor prevazute la alin. (1) lit. c), d),
e), h), i), k) si l) si aplicarea sanctiunilor se efectueaza de personalul de
control imputernicit in acest scop al Avocatului Poporului, in conditiile
Legii nr. 677/2001.
(6) in masura in care prin prezenta lege se nu prevede altfel,
contraventiilor prevazute la alin.(1) li se aplica prevederile Ordonantei
Guvernului nr.2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr.180/2002, cu modificarile ulterioare. Articolul 14 – Dispozitii tranzitorii si finale
(1) Prevederile art.11 nu se aplica in cazul registrelor abonatilor
intocmite sau comercializate in forma scrisa sau in forma electronica
accesibila off-line inaintea intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea
nr.676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia
vietii private in sectorul telecomunicatiilor, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.800 din 14 decembrie 2001, cu
modificarile ulterioare. Articolul 15 – Transpunerea unor acte normative comunitare
Prezenta lege transpune Directiva 2002/58/CE a Parlamentului
European si a Consiliului privind prelucrarea datelor cu caracter
personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice,
publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene
nr.L.201/31.07.2002. Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor articolului 75 si ale articolului 76 alineatul (2) din Constitutia Romaniei, republicata. 17 noiembrie 2004
Nr. 506 |
|
Tips, pentru cresterea sanselor de a vinde repede un produs:
1.Alegeti un titlu sugestiv, pentru produsul sau serviciul vandut de dumneavostra.Motoarele de cautare va vor proulsa in fata anuntul dumneavostra daca folositi un titlu original si nu unul comun.Majoritatea vanzatorilor online, folosesc cuvinte generale spre a-si descrie produsul/serviciul vandut/ oferit. In loc de a scrie in titlu "vand casa" este recomandat sa scrieti mai degraba " vand casa in Predeal" sau "vand casa complet renovata in Predeal". Ideea este sa veniti cu un titlu original, care va atrage atentia potentialilor cumparatori.
2.Descrierea produsului sau serviciului oferit sa fie una sugestiva si completa. descrieti exact ce oferiti pentru a nu induce in eroare cumparatorul .Nu folositi multe fraza ci mai degraba scrieti la obiect, asa incat citirea anuntului dumneavoastra sa nu fie plictisitoare.Sa aveti in minte ca in permanenta exista pe piata de vanzari online si alti vanzatori ce ofera aceleasi produse ca si dumneavostra.Incercati sa iesiti in evidenta cu oferta dumneavoastra.
3.Pretul cerut de dumneavostra sa fie unul corect.Nu va amagiti crezand ca puteti cere mai mult decat valoreaza produsul sau serviciul oferit.Toti cumparatorii din mediul virtual, inainte de a cumpara de la dumneavostra sa stiti ca cerceteaza preturile existente la concurenta. Daca vindeti un pprodus de nisa ce este mai greu de gasit , puteti cere un pret mai mare, insa daca serviciile oferite sau produsele vandute sunt deja oferite in cantitati mari pe internet este de recomandat sa cereti un pret mai mic si sa vindeti mai multe produse sau servicii.In acest fel veti obtine un profit constant chiar daca mai mic.
4.O imagine a produsului vandut valoreaza cat foarte multe cuvinte.Atentia potentialilor clienti , intotdeuna este atrasa de o imagine.Incercati sa postati poze cu produsele vandute sau o imagine exemplificativa cu serviciile oferite.Daca oferiti o camera spre inchiriere spre exemplu, postati o poza a acelei camere cu patul si eventual o lenjerie curata si frumos aranjata.Daca vindeti un telefon mobil, postati si o imagine cu acesta.
5.Atentie la modalitatea de contact.Precizati cum puteti fi contactat pentru incheierea tranzactiei si intre ce ore doriti sa fiti contactat.Daca preferati sa fiti contactat telefonic, lasati numarul de telefon. Verificati-va zilnic adresa de email in cazul in care comunicarea se face prin acest mijloc.
6.Durata necesara promovarii anuntului dumneavoastra.Aceasta poate varia d ela 3 zile si pan ala 2 saptamani.Chiar daca anuntul va aparea instant pe site,sa tineti cont ca aceasta nu inseamna ca si clietii potentiali il vor cunoaste chiar atunci.Multi utilizatori de internet intra pe siteurile de anunturi la sfarsit de saptamana atunci cand au mai mult timp disponibil.Deasemenea motoarele de cautare au nevoie de timp pentru a indexa anuntul dumneavostra. Nu disperati daca nu primiti nici-o comanda in primele saptamani, este absolut normal sa fie asa.
7. Pe cate siteuri de anunturi sa postez anuntul meu? Pe cat mai multe posibil. Nu exista o limita si nici o reteta fixa a succesului.Exista multe siteuri de anunturi gratuite unde va puteti afisa anunturile dumneavostra, www.anuntvand.ro este unul dintre acestea.
8. Care este diferenta dintre un anunt cu plata si un anunt gratuit? Diferentele daca exista se refera la numarul de poze ce pot fi postate in anunta, sau la locul unde va fi afisat anuntul.la cele cu plata exista posibilitatea ca anuntul dumneavostra sa fie postat pe prima pagina, astfel incat sa fie usor vazut de utilizatori. Pe siteul gratuit de anunturi publicitare, anuntvand.ro exista gratuit un sistem de promovare pe prima pagina, in asa fel incat aleator toate anunturile vor aparea pe prima pagina.
9. Sa imi fac cont sau sa postez anuntul anonim? Va recomandam sa va face-ti un cont, astfel incat sa va fie usor sa stergeti sau sa editati propriul anunt.Daca nu aveti timpul necesar sau nu stiti cum, puteti cere gratuit un cont la adresa de email
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
10 Cum sterg anuntul meu? In general este de ajuns sa aveti un cont pe siteul cu anunturi .Va logati si veti gasi in interiorul sau optiunea de a sterge anuntul dumneavoastra.Daca ati uitat datele de accesare a contului , va rugam sa trimiteti un email catre administratorul siteului de anunturi ( ex. la admin anuntvand.ro) si sa ii cereti resetarea parolei sau stergerea anuntului dumneavoastra. |
|
LEGE nr.414 din 26 iunie 2002
privind impozitul pe profit  | | Textul actului publicat în M.Of. nr. 456/27 iun. 2002 | | Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I
Dispoziţii generale Art. 1. - (1) Sunt obligate la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei legi, şi denumite în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate; b) persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent; c) persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfăşoară activităţi în România ca beneficiari ori parteneri împreună cu o persoană juridică română într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă naştere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România; d) persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate din asocieri care nu dau naştere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică; e) persoanele juridice străine care obţin veniturile prevăzute la art. 16, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri. (2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit: a) trezoreria statului; b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilităţile realizate şi utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel; c) organizaţiile de nevăzători, de invalizi şi ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unităţile economice fără personalitate juridică ale acestora, protejate potrivit legii speciale de organizare şi funcţionare privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; d) fundaţiile române constituite ca urmare a unor legate; e) cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare şi funcţionare privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; f) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia utilizării sumelor respective pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările de construire, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate; g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior; h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile obţinute din activităţile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune. (3) Persoanele juridice române fără scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru următoarele categorii de venituri: a) cotizaţiile membrilor; b) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor; c) taxele de înregistrare, stabilite potrivit legislaţiei în vigoare; d) donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare; e) dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din asemenea venituri; f) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole; g) resursele obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale; h) veniturile din acţiuni întâmplătoare realizate de organizaţii sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare şi funcţionare; i) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică. (4) Persoanele juridice fără scop patrimonial, pentru veniturile realizate din activităţi economice până la nivelul echivalentului în lei de 10.000 euro, realizate într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevăzute la alin. (3), sunt exceptate de la plata impozitului pe profit. (5) Persoanele juridice române fără scop patrimonial care nu se încadrează în condiţiile referitoare la nivelul veniturilor prevăzute la alin. (4), pentru profitul obţinut din activităţi economice, plătesc impozit pe profit, calculat potrivit art. 2 alin. (1). Art. 2. - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. (2) În cazul Băncii Naţionale a României cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă, potrivit legii. (3) Contribuabilii care obţin venituri din activităţile desfăşurate pe bază de licenţă în zona liberă plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004. (4) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor şi/sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează la sfârşitul anului ca sursă proprie de finanţare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele pentru care beneficiarul prestării este în străinătate. (5) Începând cu data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%. (6) Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanţare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului. Art. 3. - (1) Contribuabililor care beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) nu li se aplică dispoziţiile art. 11 alin. (5). Contribuabilii îşi exprimă opţiunea pentru una dintre cele două facilităţi la începutul anului fiscal. (2) În cazul contribuabililor care îşi desfăşoară activitatea în zonele libere, pentru veniturile realizate din export se aplică cota cea mai favorabilă prevăzută la art. 2 alin. (3) şi (4). (3) Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) şi la art. 11 alin. (5) nu mai beneficiază de facilităţile de natura impozitului pe profit, prevăzute în alte acte normative. (4) Contribuabilii prevăzuţi la art. 35 alin. (3)-(5) nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3). Art. 4. - (1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. (2) Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat. Art. 5. - (1) Cu excepţia dispoziţiilor alin. (2), în cazul asocierii sau al altor forme de organizare fără personalitate juridică, fiecare partener, asociat sau beneficiar se impozitează în limita care i se cuvine din profit. (2) În cazul asociaţiunilor în participaţiune sau al asocierilor similiare, veniturile şi cheltuielile sunt alocate acestora în limita cotelor de participaţiune deţinute de fiecare asociat. Orice plăţi suplimentare prevăzute în contractul de asociere, inclusiv contribuţiile suplimentare, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil. Art. 6. - În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor şi a cazinourilor, impozitul pe profit datorat potrivit prezentei legi, aferent acestor activităţi, nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activităţi. În situaţia în care impozitul pe profit este mai mic de 5% din veniturile acestor activităţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate. CAPITOLUL II
Determinarea profitului impozabil Art. 7. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile. (2) În cazul bunurilor mobile şi imobile produse de către contribuabili şi valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se exercită în momentul livrării bunurilor şi nu se poate reveni asupra ei. Art. 8. - În înţelesul prezentei legi, sunt considerate neimpozabile următoarele venituri: a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română; b) diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participaţiile; c) veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile; d) alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale. Art. 9. - (1) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile. (2) Metodele contabile stabilite prin reglementări legale în vigoare, inclusiv metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metoda de evaluare aplicată trebuie să fie aceeaşi pe tot parcursul exerciţiului financiar. (3) La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai următoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi a provizioanelor: a) rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; b) în cazul băncilor şi cooperativelor de credit autorizate, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Băncii Naţionale a României. Acelaşi regim se aplică şi fondurilor de garantare; c) rezervele tehnice calculate de către societăţile de asigurare şi reasigurare, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele tehnice se diminuează prin înregistrarea la venituri, astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare. (4) Orice alte rezerve constituite în baza unor acte normative speciale nu sunt cheltuieli deductibile. Excepţie fac rezervele legale constituite de Banca Naţională a României, băncile, fondurile de garantare şi cooperativele de credit. (5) Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea către acţionari, sub orice formă, cu ocazia lichidării, divizării, fuziunii, dizolvării societăţii sau a retragerii unui acţionar/asociat, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende, conform prevederilor legale în vigoare. Fac excepţie sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare, dacă succesorul de drept al contribuabilului menţine sistemul de impunere conform prezentei legi. (6) Sunt deductibile la calculul profitului impozabil: a) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, efectuate potrivit legii, în limita de 5% aplicată asupra diferenţei dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puţin cheltuiala cu impozitul pe profit şi cheltuielile cu sponsorizarea şi/sau mecenatul; b) perisabilităţile, în limitele prevăzute în normele aprobate prin hotărâre a Guvernului, care se vor elabora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (7) Potrivit prezentei legi, cheltuielile nedeductibile sunt: a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau venit plătite în străinătate; b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorărilor, al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri; c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor, pentru deplasări în ţară şi în străinătate, care depăşeşte de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice; d) sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului; e) suma cheltuielilor sociale care depăşesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat; f) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli; g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă; h) orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piaţă; i) cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere şi de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în România, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale salariaţilor sediului permanent din România; j) cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii; k) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere; l) cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu, cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora; m) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile; n) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispoziţiilor legii anuale a bugetului de stat; o) cheltuielile privind contribuţiile plătite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contribuţiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii; p) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale şi risc profesional; q) cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului; r) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizică, dacă legea nu prevede altfel; s) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, prestări de servicii sau asistenţă, în situaţia în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă şi pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată; t) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care contribuabilul este autorizat. Art. 10. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. (2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleaşi condiţii, până la deductibilitatea integrală a acestora. (3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, în sensul alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate. (4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în instrucţiunile prevăzute la art. 34, şi cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol. (5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate, dobânda deductibilă este limitată la: a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, pentru împrumuturile în lei; b) nivelul ratei dobânzii EURIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în euro; c) nivelul ratei dobânzii LIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în alte devize. (6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2). (7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică băncilor, persoane juridice române, şi sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, precum şi instituţiilor de credit. Art. 11. - (1) Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale şi necorporale sunt deductibile în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, computere şi echipamente periferice ale acestora, puse în funcţiune după data intrării în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial. Acelaşi regim de amortizare se poate utiliza şi pentru brevetele de invenţie, de la data aplicării acestora de către contribuabil. (2) Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertărilor, explorărilor, forărilor, dezvoltărilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani, în rate egale, din veniturile realizate din exploatare. (3) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din diferenţa anuală dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale. (4) Pentru titularii de acorduri petroliere care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi a anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatării petroliere. (5) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe şi/sau în brevete de invenţie amortizabile, potrivit legii, destinate activităţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi, şi care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viaţă utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. (6) Deducerea suplimentară de amortizare se acordă la data punerii în funcţiune a mijlocului fix, conform prevederilor Legii nr. 15/1994. Sunt exceptate de la această prevedere achiziţiile de animale şi plantaţii, pentru care deducerea se acordă astfel: a) pentru animale, la data achiziţiei; b) pentru plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei. (7) Intră sub incidenţa alin. (1) sau (5), după caz, şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing financiar. (8) Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (1) şi (5) au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcţionare. (9) Persoanele juridice care au beneficiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi de facilitatea fiscală prevăzută la art. 212 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată şi modificată prin Legea nr. 415/2001, sunt obligaţi să păstreze în patrimoniu investiţiile realizate cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata normală de funcţionare a acestora. (10) În cazul în care nu sunt respectate prevederile alin. (8) şi (9), impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada în care s-a aplicat deducerea, şi se vor calcula majorări şi penalităţi de întârziere, conform reglementărilor legale în vigoare. Art. 12. - În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional locatorul/finanţatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional utilizatorul deduce chiria. Art. 13. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. (2) Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică ce îşi încetează existenţa, în cazul în care are loc divizarea, dizolvarea, lichidarea sau fuziunea. (3) În cazul persoanelor juridice străine prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai activităţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România. (4) Contribuabilii care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezenta lege. Această pierdere se recuperează de la data înregistrării. Art. 14. - (1) În situaţia lichidării/dizolvării unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia. (2) În cazul fuziunii sau al divizării unui contribuabil care îşi încetează existenţa sumele rezultate din evaluările generate de aceste operaţiuni se vor reflecta în conturile de rezerve ale entităţilor rezultate, fără a fi utilizate la majorarea capitalului social. În caz contrar aceste sume se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1). CAPITOLUL III
Impozitarea persoanelor juridice străine şi a veniturilor din surse externe Art. 15. - Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datorează impozit pe profitul atribuibil sediului permanent din România. Cota de impozitare este cea stabilită la art. 2 alin. (1), (3) sau (4), după caz. Art. 16. - (1) Persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora, potrivit prevederilor prezentei legi, cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1): a) veniturile obţinute din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi, şi câştigul obţinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăţi, inclusiv orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect, inclusiv prin înstrăinarea acţiunilor şi a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active corporale sunt formate în principal direct sau indirect - din proprietăţi imobiliare situate în România; b) veniturile obţinute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale; c) veniturile obţinute din înstrăinarea unui drept de proprietate deţinut la o persoană juridică română. (2) Orice alt venit care nu este menţionat la alin. (1) este venit realizat pe teritoriul României dacă este plătit de un rezident român sau este plătit de ori prin intermediul unui sediu permanent în România. Art. 17. - (1) În sensul prezentei legi, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct ori prin intermediul unui agent dependent. În cazul în care o asociere sau o altă entitate care nu are personalitate juridică desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, părţile sau beneficiarii se consideră că desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent. (2) Sediul pemanent include: un loc de conducere, o sucursală, un birou, un sediu secundar, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale. (3) Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile de supraveghere, consultanţă şi furnizarea de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devine sediu permanent dacă are o durată mai mare de 6 luni. (4) Un sediu permanent nu include: folosirea de instalaţii în scopul depozitării, al expunerii de produse sau de mărfuri; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării sau al expunerii; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care pot fi şi vândute la încheierea târgului sau a expoziţiei. (5) Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, de mărfuri sau colectării de informaţii, menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităţilor menţionate, cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar. (6) Când o persoană fizică sau juridică, alta decât un agent cu statut independent, acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la alin. (5). (7) O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii ei obişnuite, înscrisă în documentele de constituire. (8) Prin agent dependent se înţelege o persoană fizică, juridică sau altă entitate care îşi desfăşoară activitatea în România, în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceştia, şi încheie contracte în numele acesteia, cu excepţia reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. (9) Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activităţii să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în a cărui rază urmează să activeze. (10) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, avându-se în vedere prevederile cap. II. La determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli: a) relaţia dintre o societate comercială străină şi sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenţii/contracte; în consecinţă, operaţiunile la care acestea participă nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operaţiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere; b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuială sau venit al sediului permanent; c) circulaţia bunurilor şi a finanţărilor între acestea, precum şi cedarea bunurilor mobile şi imobile nu duc la realizarea de profituri sau pierderi. Art. 18. - (1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalentă cu impozitul pe venitul din sursa externă, plătit direct sau prin reţinere la sursă în străinătate, pe bază de documente confirmate de autorităţile străine, care atestă plata, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, aferent datei plăţii. În acest caz valoarea ce va fi luată în considerare pentru determinarea profitului impozabil este cea brută, inclusiv impozitul plătit în afară. (2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit, prevăzută în prezenta lege, asupra veniturilor pe fiecare sursă de venit externă, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora. Art. 19. - Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în anii următori, potrivit art. 13. CAPITOLUL IV
Plata şi controlul impozitului pe profit Art. 20. - (1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepţia Băncii Naţionale a României, a băncilor române şi a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăţi lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop profitul şi impozitul pe profit se calculează şi se evidenţiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor. (2) Banca Naţională a României, băncile şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare. (3) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (2), au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare. (4) Persoanele juridice care încetează să existe au obligaţia de a depune declaraţia de impunere şi de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenţei persoanei juridice la registrul comerţului. (5) Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează şi plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor. (6) Contribuabilii care obţin venituri din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură plătesc impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Art. 21. - (1) În cursul anului fiscal contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanţul contabil anual, să depună declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare. (2) Contribuabilii sunt obligaţi să depună o dată cu declaraţia de impunere anuală şi o declaraţie privind plăţile sau angajamentele de plată către persoanele fizice şi/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plăţii şi beneficiarul. Nu se cuprind în această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru operaţiunile în exclusivitate de import de bunuri şi transport internaţional. (3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere. (4) Declaraţia de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl reprezinte pe contribuabil. Art. 22. - Fac excepţie de la prevederile art. 20 alin. (3) contribuabilii care au definitivat până la data de 25 ianuarie închiderea exerciţiului financiar anterior. Aceştia depun declaraţia de impunere definitivă şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor. Art. 23. - Plata impozitelor reglementate de prezenta lege se face în lei. Art. 24. - Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări şi penalităţi de întârziere, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Art. 25. - Constatarea, controlul, urmărirea, încasarea şi executarea silită a impozitelor reglementate de prezenta lege, precum şi a penalităţilor, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere se efectuează, conform reglementărilor legale în vigoare, de către organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice. Art. 26. - Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, conform Ordonanţei Guvernului nr.70/1997 privind controlul fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare, în scopul determinării obligaţiilor fiscale ale acestuia. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale, justificată de necesitatea controlului. Art. 27. - (1) În vederea determinării obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla şi de a recalcula adecvat profitul impozabil şi impozitul de plată pentru: a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor; b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora; c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acţionari, asociaţi ori de persoanele care acţionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operaţiunii; d) distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulţi contribuabili ori acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a operaţiunilor. (2) În cazul tranzacţiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piaţă a tranzacţiilor. (3) În mod particular, sunt persoane asociate: a) persoanele fizice, ascendenţii, descendenţii, colateralii, soţul sau soţia acestora şi afinii până la gradul al III-lea inclusiv; b) o entitate şi orice altă persoană care deţine inclusiv proprietăţi ale asociaţilor acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul acţiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controlează în mod efectiv acea entitate; c) două entităţi, dacă o terţă persoană deţine inclusiv proprietăţi ale asociaţilor acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul acţiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controlează în mod efectiv acele entităţi. (4) La estimarea valorii de piaţă a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele metode: a) metoda comparării preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compară cu preţurile practicate de alte entităţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile; b) metoda cost-plus, în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului; c) metoda preţului de revânzare, în care preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare a produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare şi o rată de profit. (5) Dintre metodele prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată metodă, de la caz la caz. (6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instrucţiunile aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34. Art. 28. - (1) Funcţionarii publici din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil. (2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai: a) autorităţilor cu atribuţii fiscale, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale; b) autorităţii din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plăţi de asigurări sociale sau alte plăţi similare; c) autorităţilor fiscale ale altei ţări, în baza unei convenţii internaţionale ratificate sau aprobate de Parlament; d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite. (4) Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisă şi unei alte persoane, cu consimţământul scris al contribuabilului. (5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale. Art. 29. - Contestaţiile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform prevederilor legale în materie. Art. 30. - (1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor ori a părţilor sociale ale societăţilor comerciale, precum şi transferul patrimoniului unei entităţi aparţinând unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende. Fac excepţie situaţiile în care urmează să se preia obligaţiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administraţiei de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum şi tranzacţiile efectuate pe piaţa de capital. (2) Oficiul registrului comerţului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada eliberată de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligaţiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administraţiei de stat, în cazul în care se preiau aceste obligaţii fiscale. (3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) şi (2) constituie infracţiune pentru administratorul societăţii sau reprezentantul legal, după caz, precum şi pentru emitentul certificatului de menţiuni şi se pedepseşte potrivit legii penale. CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 31. - Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va fi prezentată în instrucţiunile prevăzute la art. 34. Art. 32. - Pierderea netă înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei legi. Pierderea netă se calculează ca diferenţă între pierderile şi profiturile impozabile înregistrate în perioada de scutire. Art. 33. - (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta lege sunt venituri ale bugetului de stat. (2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene sunt venituri ale bugetelor locale respective. Art. 34. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi ale băncilor, cooperativelor de credit şi fondurilor de garantare. (3) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi se constituie Comisia centrală fiscală a impozitelor directe, coordonată de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenţa comisiei şi regulamentul de funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice. (4) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare a acestora, referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevăzute la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 35. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2002. (2) Anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din două exerciţii fiscale. Primul exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2002, în care se vor aplica prevederile Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie - 31 decembrie 2002, în care se vor aplica prevederile prezentei legi. (3) În cazul persoanelor juridice care au obţinut înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, se va aplica în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe toată durata de existenţă a zonei defavorizate. (4) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiţii înainte de data de 30 iunie 2002, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei �Delta Dunării�, republicată, beneficiază în continuare de reglementările prevăzute de aceasta. (5) Contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea în zona liberă, pe bază de licenţă, şi care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au realizat investiţii în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe profit. Această prevedere nu se mai aplică de la data la care intervin modificări în structura acţionariatului contribuabilului. În cazul societăţilor cotate se consideră modificare a acţionariatului, conform prevederilor prezentului articol, situaţia în care în cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din acţionariat se modifică. Art. 36. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) prevederile Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.40 din 12 martie 1997, cu modificările şi completările ulterioare; b) prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal pentru îmbunătăţirea realizării şi colectării veniturilor statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.455 din 20 septembrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 576/2001; c) dispoziţiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 14 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.182 din 30 iulie 1992; d) prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 20/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare; e) prevederile art. 43 alin. (2) referitoare la impozitul pe profit din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare; f) prevederile art. 19 alin. (1) şi (4) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr.78/2001 pentru modificarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.541 din 1 septembrie 2001 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2002; g) dispoziţiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 89 alin. 3 din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.121 din 23 martie 1998, cu modificările şi completările ulterioare; h) prevederile art. 212 şi 213 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.707 din 30 decembrie 2000 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 415/2000; i) reglementările art. 6 şi 7 referitoare la impozitul pe venit din Ordonanţa Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.472 din 17 august 2001; j) prevederile art. 7 lit. b) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr.65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.536 din 1 septembrie 2001; k) prevederile art. 10 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr.27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei �Delta Dunării�, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/1997, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.194 din 13 august 1997; l) prevederile art. 2 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.87 din 29 aprilie 1996, cu modificările ulterioare; m) prevederile art. 68 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prevederile art. 13 alin. 1 şi ale art. 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.356 din 3 iulie 2001, se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2005. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU Bucureşti, 26 iunie 2002.
Nr. 414. |
|
|
LEGE nr.8 din 14 martie 1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe | | Textul actului publicat în M.Of. nr. 60/26 mar. 1996 | | Parlamentul României adoptă prezenta lege. TITLUL I
Dreptul de autor PARTEA I
Dispoziţii generale CAPITOLUL I
Dispoziţii introductive Art. 1. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial. (2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată. Art. 2. - Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii legale. CAPITOLUL II
Subiectul dreptului de autor Art. 3. - (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. (2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul. (3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii. Art. 4. - (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică. (2) Când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea. Art. 5. - (1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare. (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi. (3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot exploata opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat. (4) În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi exploatată separat, cu condiţia să nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori. (5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în proporţiile pe care aceştia le- au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili. Art. 6. - (1) Este operă colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. (2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. CAPITOLUL III
Obiectul dreptului de autor Art. 7. - Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator; b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice; c) compoziţiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general. Art. 8. - Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie; b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale. Art. 9. - Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; d) mijloacele de plată; e) ştirile şi informaţiile de presă; f) simplele fapte şi date. CAPITOLUL IV
Conţinutul dreptului de autor Art. 10. - Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică; b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării. Art. 11. - (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. (2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. Art. 13. - Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integrală sau parţială a operei; b) difuzarea operei; c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul autorului; d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei; e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură; f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale; g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu; i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale; j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate; k) difuzarea secundară; l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate; m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate. Art. 14. - (1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. (2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. (3) Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice. Art. 15. - (1) Utilizarea sau exploatarea unei opere în modurile prevăzute la art. 13 lit. d) şi e), precum şi în orice alt mod similar constituie comunicare publică. (2) Se consideră publică orice comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepţiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite. (3) Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesită autorizarea titularului dreptului de autor decât pentru închirierea şi importul acestora. Art. 16. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a operei sale prin care se obţine o operă derivată. Art. 17. - (1) Autorul unei opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului şi a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonoră, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizată cu ajutorul unui calculator ori al oricărui alt dispozitiv tehnic, chiar după difuzarea acestora în conformitate cu consimţământul autorului. (2) Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziţie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect. Art. 18. - (1) Împrumutul public constă în punerea la dispoziţia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată, prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului. (2) Împrumutul public dă dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraţie echitabilă. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică la: a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice; b) proiectele de structuri arhitecturale; c) originalele sau copiile operelor de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; d) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice, ori pentru a căror utilizare există un contract; e) lucrările de referinţă pentru utilizare imediată sau pentru împrumuturi între instituţii; f) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite. (4) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituţii recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorităţi publice. (5) Împrumutul public al unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima difuzare a operei. Art. 19. - Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale. Art. 20. - Dreptul de difuzare secundară reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a operei sale, ulterior primei difuzări, prin oricare dintre mijloacele prevăzute la art. 13 lit. g), h), i), j) şi l). Art. 21. - (1) În cazul fiecărei revânzări a unei opere de artă plastică la licitaţie publică sau prin intermediul unui agent comisionar, ori de către un comerciant, autorul are dreptul la 5% din preţul de vânzare, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa. (2) Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii, care intervin în vânzare, trebuie să-i comunice autorului informaţiile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol în termen de două luni de la data vânzării. Aceştia vor răspunde de reţinerea din preţul de vânzare şi de plata sumei corespunzătoare către autor a cotei de 5%. (3) Drepturile prevăzute în prezentul articol constituie dreptul de suită şi nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. Art. 22. - Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului şi să o pună la dispoziţia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor şi cu condiţia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garanţie suficientă pentru securitatea operei, asigurarea operei la o sumă ce reprezintă valoarea pe piaţă a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzătoare. Art. 23. - (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului. (2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie de pe operă într-o manieră corespunzătoare. (3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei şi de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor. CAPITOLUL V
Durata protecţiei dreptului de autor Art. 24. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare. (2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice alte forme de continuare, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente. Art. 25. - (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13, 16, 17, 18 şi 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie. (2) Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţă publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal. Art. 26. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţă publică sub pseudonim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică a acestora. (2) Când identitatea autorului este adusă la cunoştinţă publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), se aplică dispoziţiile art. 25 alin. (1). Art. 27. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. (2) În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor. Art. 28. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoştinţă publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor. Art. 29. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării acestora. Art. 30. - Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani. Art. 31. - Modificările neesenţiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecţiei ori aranjării, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care sunt necesare pentru continuarea activităţii colecţiei în modul în care a intenţionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecţie a acestei opere sau colecţii. Art. 32. - Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţă publică, după caz. CAPITOLUL VI
Limitele exercitării dreptului de autor Art. 33. - (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare: a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora; b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor publice de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective; e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate; f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea; g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informaţiei; h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzări sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale; i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată. (2) În cazurile prevăzute la lit. b), c), e), f) şi h) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, dacă acesta apare pe lucrarea utilizată, iar în cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, şi locul unde se găseşte originalul. Art. 34. - (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică, iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare. (2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor prezentei legi. Art. 35. - Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri: a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului; b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia; c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor. Art. 36. - (1) Operele prezentate în expoziţii accesibile publicului, licitaţii, târguri sau colecţii pot fi reproduse în cataloage publicate şi distribuite în acest scop de către organizatorii unor astfel de activităţi. (2) În cazurile menţionate la alin. (1) trebuie să fie indicate sursa, precum şi paternitatea operei, dacă acestea sunt menţionate pe lucrarea utilizată. Art. 37. - În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societăţile comerciale care produc sau vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publică a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio şi de televiziune, pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca aceste operaţiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării. Art. 38. - (1) Autorizaţia pentru emiterea unei opere prin mijloace fără fir include şi autorizarea pentru transmiterea acelei opere prin fir, prin cablu sau prin orice alt procedeu similar, fără plata unei remuneraţii separate, cu condiţia ca transmiterea să fie realizată nealterat, simultan şi integral de către organismul emiţător de origine şi să nu depăşească zona geografică pentru care s-a acordat dreptul de emitere. (2) Dispoziţiile alin. (1) al prezentului articol nu se aplică în cazul transmiterii digitale, prin orice mijloace, a unei opere. (3) Cesiunea dreptului de comunicare către public a unei opere prin radio sau televiziune dă dreptul organismului emiţător să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fără fir, în scopul realizării, o singură dată, a comunicării autorizate către public. În cazul unei noi emiteri a operei astfel înregistrate este necesară o nouă autorizare. Dacă în termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă. CAPITOLUL VII
Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor Secţiunea I
Dispoziţii comune Art. 39. - (1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale. (2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată. (3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă. (4) În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract. (5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane. (6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimţământul expres al cedentului. (7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel. (8) Consimţământul menţionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalităţile prevăzute de lege. Art. 40. - În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la difuzarea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract. Art. 41. - (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise, modalităţile de exploatare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului. (2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută. Art. 42. - Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepţie contractele având drept obiect opere utilizate în presă. Art. 43. - (1) Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din exploatarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod. (2) Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata exploatării, precum şi alte circumstanţe ale cazului. (3) În cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei. (4) Autorul nu poate să renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevăzut la alin. (3). Art. 44. - (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. Dacă o asemenea clauză există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenţa precizării termenului, acesta este de 3 ani de la data predării operei. (2) La expirarea termenului menţionat în alin. (1) drepturile patrimoniale revin autorului. (3) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale. Art. 45. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicaţie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiţia să nu prejudicieze publicaţia în care a apărut opera. (2) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaţii. Art. 46. - (1) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât şi termenul de acceptare a operei de către utilizatori. (2) Persoana care comandă opera are dreptul să denunţe contractul, dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate. Art. 47. - (1) Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil. (2) Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neexploatare sau de exploatare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forţă majoră. (3) Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice, de un an. (4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoştinţă publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului. (5) Autorul nu poate renunţa anticipat la execitarea dreptului său de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune menţionat la alin. (1). (6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de exploatare asupra operei. Secţiunea a II-a
Contractul de editare Art. 48. - (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a difuza opera. (2) Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor pentru a reproduce şi, eventual, a difuza opera. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză. Art. 49. - Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei. Art. 50. - Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o folosească în orice alt mod trebuie să facă obiectul unui contract distinct. Art. 51. - (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la: a) durata cesiunii; b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii; c) numărul maxim şi minim al exemplarelor; d) remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi; e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit; f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj; g) termenul de predare a originalului operei de către autor; h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor. (2) Absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) şi d) dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului. Art. 52. - (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, faţă de alţi ofertanţi similari, la preţ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului. (2) Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei. Art. 53. - Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătăţiri sau alte modificări operei în cazul unei ediţii noi, cu condiţia ca aceste îmbunătăţiri sau modificări să nu mărească esenţial costurile editorului şi să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel. Art. 54. - Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţământul autorului. Art. 55. - Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă, ilustraţiile şi orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel. Art. 56. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediţii convenite. (2) Se consideră epuizate ediţia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare şi, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare. (3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract. (4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia. (5) În cazul în care editorul intenţionează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, şi dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului la preţul pe care l-ar fi obţinut prin vânzarea pentru distrugere. Art. 57. - (1) În cazul distrugerii operei datorită forţei majore, autorul este îndreptăţit la o remuneraţie care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat. (2) Dacă o ediţie pregătită este distrusă total datorită forţei majore înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit să pregătească o ediţie nouă, iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii. (3) Dacă o ediţie pregătită este distrusă parţial datorită forţei majore înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit să reproducă, fără plata remuneraţiei către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse. Secţiunea a III-a
Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală Art. 58. - Prin contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică sau o pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiţiile convenite. Art. 59. - (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări către public. (2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura comunicare a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului. (3) Întreruperea reprezentărilor timp de 2 ani consecutiv, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun. (4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau execuţie muzicală nu îl poate ceda unui terţ, organizator de spectacole, fără consimţământul scris al autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totale sau parţiale, a acestei activităţi. Art. 60. - (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei şi să susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afişele şi alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract. (2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiţii tehnice adecvate, precum şi respectarea drepturilor autorului. Art. 61. - (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentaţii sau de execuţii muzicale, precum şi situaţia încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală trebuie să prevadă şi perioadele de comunicare, dar nu mai puţin de o dată pe an. (2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit. Art. 62. - Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În această situaţie, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract. Secţiunea a IV-a
Contractul de închiriere Art. 63. - (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită folosinţa, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Cesionarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraţie autorului pe perioada cât foloseşte acel exemplar al operei. (2) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de difuzare, dacă nu s-a convenit altfel. (3) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune. PARTEA a II-a
Dispoziţii speciale CAPITOLUL VIII
Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale Art. 64. - Opera audiovizuală este opera cinematografică sau opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizează imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea. Art. 65. - (1) Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal. (2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare. Art. 66. - Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5 din prezenta lege, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei, părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia. Art. 67. - (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la articolul precedent refuză să definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută. (2) Opera audiovizuală se consideră finită, când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal şi producător. (3) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copieistandard. (4) Autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoştinţă publică, precum şi exploatării în orice fel a versiunii definitive a acesteia. Art. 68. - (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală. (2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei. (3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare şi de includere a operei respective într-o operă audiovizuală. (4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale. Art. 69. - Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege. Art. 70. - (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei convenţii contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind exploatarea operei în ansamblul său, prevăzute de art. 13 lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) şi l), art. 16, art. 17 şi art. 18, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile. (2) În lipsa unei convenţii contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta îşi păstrează toate drepturile de exploatare separată a propriilor contribuţii, în condiţiile prezentei legi. Art. 71. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din exploatare. (2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de exploatare. Autorii vor primi remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. (3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de 5 ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel. CAPITOLUL IX
Programele pentru calculator Art. 72. - (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele. (2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate. Art. 73. - Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza: a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator; b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator; c) difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv prin închiriere. Art. 74. - În lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă. Art. 75. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că: a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator; b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. (2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia. Art. 76. - În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor. Art. 77. - (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului. (2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze. (3) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator. Art. 78. - Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop; b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol; c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii. Art. 79. - Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78: a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor autorului. Art. 80. - Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatării normale a programului pentru calculator. Art. 81. - Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator. CAPITOLUL X
Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice Art. 82. - Persoana fizică sau juridică organizatoare a expoziţiilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc. Art. 83. - (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnătura autorului. (2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare. (3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia. (4) Modelele originale şi alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deţinătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel. (5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu s-a convenit altfel. Art. 84. - (1) Studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în apropierea şantierului operei de arhitectură, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris, la loc vizibil, numele autorului, dacă prin contract nu s-a convenit altfel. (2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect. Art. 85. - (1) Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice. (2) Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea. Art. 86. - (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică. (2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. (3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. Art. 87. - (1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel. (2) Dacă numele autorului figurează pe fotografia originară, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri. CAPITOLUL XI
Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare Art. 88. - (1) Difuzarea unei opere care conţine un portret necesită autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa. (2) În lipsa unei convenţii contrare, autorizarea nu este cerută dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza. (3) Autorizarea nu este necesară pentru difuzarea unei opere care conţine portretul: a) unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice; b) unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică. Art. 89. - Difuzarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită autorizarea destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, a succesorilor săi, dacă persoana destinatară nu şi-a exprimat o altă dorinţă. Art. 90. - Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară a unei corespondenţe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d) din prezenta lege, în ce priveşte difuzarea operei ce conţine portretul sau corespondenţa, după caz. Art. 91. - (1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documentele referitoare la acestea. (2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile. TITLUL II
Drepturile conexe dreptului de autor CAPITOLUL I
Dispoziţii comune Art. 92. - (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului dreptului de autor. (2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul capitol pot fi transmise, în tot sau în parte, potrivit dreptului comun. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive. Art. 93. - În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare. Art. 94. - Sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni. CAPITOLUL II
Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi Art. 95. - În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete. Art. 96. - Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii; b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia; c) dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa; d) dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestaţiei sale, dacă prin această utilizare se aduc prejudicii grave persoanei sale. Art. 97. - (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. (2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Art. 98. - Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele: a) fixarea prestaţiei sale; b) reproducerea prestaţiei fixate; c) difuzarea prestaţiei fixate prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit; d) prezentarea într-un loc public sau comunicarea publică a prestaţiei fixate ori nefixate pe un suport; e) adaptarea prestaţiei fixate; f) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin televiziune a prestaţiei sale, fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar. Art. 99. - (1) Artiştii interpreţi sau executanţi care participă în mod colectiv la aceeaşi prestaţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, unui cor, unei orchestre, unui corp de balet sau unei trupe teatrale, trebuie să îşi desemneze dintre ei un reprezentant pentru acordarea autorizaţiei prevăzute la art. 98. (2) Reprezentantul este desemnat în scris, cu acordul majorităţii membrilor grupului. (3) Sunt exceptaţi de la prevederile alineatelor precedente regizorul, dirijorul şi soliştii. Art. 100. - În cazul unei prestaţii efectuate de artistul interpret sau executant în cadrul unui contract individual de muncă, dreptul patrimonial prevăzut la art. 98 poate fi transmis celui care angajează, cu condiţia ca transmiterea dreptului să fie expres prevăzută în contractul individual de muncă. Art. 101. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestaţiei sale prin fixare, reproducere, difuzare şi comunicare publică. Pentru comunicarea publică, artistului interpret sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producător. (2) Dispoziţiile art. 43, 44 şi 68 alin. (1) se aplică şi artiştilor interpreţi sau executanţi. Art. 102. - Durata drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau, în lipsă, prima comunicare către public. CAPITOLUL III
Drepturile producătorilor de înregistrări sonore Art. 103. - (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare. Nu se consideră înregistrare sonoră o fixare audiovizuală sau partea sonoră a acesteia ori reprezentarea sa numerică. (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi. Art. 104. - În cazul reproducerii şi difuzării înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor şi data fabricării, numele şi denumirea producătorului. Art. 105. - (1) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele: a) reproducerea propriilor înregistrări sonore; b) difuzarea propriilor înregistrări sonore, prin vânzare, închiriere, împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit; c) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a propriilor înregistrări sonore, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare către public; d) prezentarea într-un loc public a propriilor înregistrări sonore; e) adaptarea propriilor înregistrări sonore; f) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore. (2) De asemenea, producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa. (3) Drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusivă sau neexclusivă, în condiţiile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 42 şi 43. (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale. Art. 106. - (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare. (2) În cazul în care înregistrarea sonoră este adusă la cunoştinţă publică în această perioadă, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică. CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreţi
sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale Art. 107. - (1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii şi producătorii operelor respective şi cu artiştii interpreţi sau executanţi ale căror execuţii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plăti în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. (3) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreţi sau executanţi, editori şi producători, după cum urmează: a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părţi egale, artiştilor interpreţi sau executanţi, pe de o parte, şi producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte; b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreţi sau executanţi şi producători. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia. (5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanţi şi importatori informaţii privind situaţia vânzărilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi să controleze exactitatea acestora. (6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor şi a artiştilor interpreţi sau executanţi. Art. 108. - Remuneraţia prevăzută la art. 107 nu se plăteşte în cazul în care suporturile audio sau video neînregistrate, fabricate în ţară sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni. Art. 109. - (1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plăti în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate. (3) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, în mod egal, între autor şi editor. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia. Art. 110. - Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplică importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial. Art. 111. - Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzări, nu mai necesită autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere şi pentru import. Art. 112. - Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplică, prin analogie, artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore. CAPITOLUL V
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune Secţiunea I
Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune Art. 113. - (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele: a) fixarea propriilor programe de radio sau de televiziune; b) reproducerea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; c) difuzarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit; d) retransmiterea propriilor programe de radio sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public; e) comunicarea într-un loc accesibil publicului, cu plata intrării, a propriilor programe de radio sau de televiziune; f) adaptarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice tip de suport; g) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate de pe propriile programe de radio sau televiziune, fixate pe orice tip de suport. (2) De asemenea, organismele de radio şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii realizate fără autorizarea lor, de pe propriile programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport. (3) Drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusivă sau neexclusivă, în condiţiile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 41 şi 43. (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale. Art. 114. - Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a programului organismului de radiodifuziune şi de televiziune. Art. 115. - Difuzarea unui program de radio ori de televiziune fixat pe orice fel de suport, ulterioară primelor difuzări, nu mai necesită autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere. Art. 116. - Dispoziţiile cuprinse în art. 33, 34 şi 38 se aplică prin analogie şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune. Secţiunea a II-a
Comunicarea publică prin satelit Art. 117. - (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege. (2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ. Art. 118. - (1) În cazul în care semnalele purtătoare de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţământul său. (2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara teritoriului României, este asigurată astfel: a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensională situate pe teritoriul României, responsabilitatea revine persoanei care exploatează staţia; b) dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de către un organism cu sediul în România, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o. Art. 119. - (1) Titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit numai printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune colectivă. (2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru transmiterea unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi produce efectele şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu difuzarea terestră efectuată de către acelaşi organism difuzor. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment să înlăture producerea efectelor contractului-cadru printr-un contract individual. (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale. Secţiunea a III-a
Retransmiterea prin cablu Art. 120. - În sensul prezentei legi, prin comunicare publică realizată pe calea retransmiterii prin cablu se înţelege retransmiterea simultană, neschimbată şi integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fără fir. Art. 121. - (1) Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivă. (2) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu. (3) Exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune şi de televiziune pentru propriile programe se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu. (4) Este permisă retransmiterea prin cablu, fără consimţământul titularilor de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii, numai în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de televiziune cu acoperire naţională, precum şi acelora ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu în mod obligatoriu, potrivit reglementărilor în vigoare. Art. 122. - Dacă încheierea unui contract pentru retransmiterea prin cablu nu poate fi convenită de către părţi, acestea pot face apel la arbitrii desemnaţi conform prevederilor Codului de procedură civilă. TITLUL III
Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe CAPITOLUL I
Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe Secţiunea I
Dispoziţii generale Art. 123. - (1) Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă. (2) Dreptul de autor şi drepturile conexe care, prin natura lor, corespund unui mod de exploatare a operelor sau a prestaţiilor ce face impozibilă autorizarea individuală, sunt în mod deosebit susceptibile de a fi gestionate în colectiv. Fac parte din această categorie în special drepturile prevăzute la art. 13 lit. g), h), j), k) şi l), art. 17, 18, 102, 107 şi 109 din prezenta lege. Secţiunea a II-a
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe Art. 124. - Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari. Art. 125. - (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol sunt supuse reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ şi pot dobândi personalitate juridică, în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. (2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artişti interpreţi sau executanţi, producători, organisme de radio şi de televiziune, precum şi alţi titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice şi juridice. Ele acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege. (3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari. Art. 126. - (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care: a) urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) fac dovada existenţei unui repertoriu de opere ale membrilor şi a mijloacelor umane şi materiale necesare exploatării acestuia; c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege; d) au capacitatea juridică şi economică de gestionare a drepturilor pe întreg teritoriul ţării; e) sunt accesibile potrivit dispoziţiilor exprese din statutul propriu oricăror titulari ai dreptului de autor sau de drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează. (2) Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind acordarea avizului unui organism de gestiune colectivă pentru a-şi exercita drepturile se publică în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă. Art. 127. - Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la: a) denumirea, domeniul şi obiectul activităţii, cu indicarea drepturilor pe care le administrează pe baza repertorului de opere, constituit în acest scop; b) condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament; c) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă; d) organele de administrare şi de reprezentare, atribuţiile şi funcţionarea acestora; e) patrimoniul iniţial şi resursele economice prevăzute; f) regulile aplicabile repartizării drepturilor încasate; g) modalităţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare funcţionării; h) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri; i) orice alte dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare. Art. 128. - În cazul în care într-un domeniu de creaţie există mai mult de un organism de gestiune colectivă, organismul competent, în termenii prezentei legi, este cel la care s-a asociat titularul de drepturi. În cazul în care acesta nu este asociat la nici un organism, competenţa revine organismului din domeniu, desemnat de titularul de drepturi. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la exploatarea drepturilor. Art. 129. - (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor şi conexe, este dat fie direct de către titularii unui drept de autor sau de drepturi conexe prin contracte scrise, fie prin contracte corespunzătoare încheiate cu organisme străine care gestionează drepturi similare. (2) Dispoziţiile din titlul I (capitolul VII, secţiunea I) nu se aplică contractelor de mandat prevăzute la alin. (1). (3) Orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate încredinţa prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune colectivă, acesta din urmă fiind ţinut să accepte exercitarea acestor drepturi pe o bază colectivă, dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară. (4) Organismele de gestiune colectivă nu pot fi abilitate să asigure exploatarea operelor şi a drepturilor conexe pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă. Secţiunea a III-a
Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă Art. 130. - (1) Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii: a) să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub formă de licenţă neexclusivă; b) să elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum şi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi; c) să încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune şi retransmitere prin cablu, având ca obiect autorizarea de reprezentare şi de difuzare a operelor sau a prestaţiilor actuale şi viitoare înscrise în repertoriul lor; d) să reprezinte interesele membrilor lor, în ce priveşte exploatarea operelor acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte bilaterale cu organisme similare din străinătate, precum şi prin afilierea la organisme internaţionale neguvernamentale din domeniu; e) să încaseze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut; f) să informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi să le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabilă; g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate; h) să îndeplinească orice altă activitate conform mandatului primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate; i) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi înmânarea de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor şi al taxelor pe care le colectează. (2) Elaborarea tabelelor şi a metodologiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori. Art. 131. - (1) Tabelele şi metodologiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociază în cadrul unei comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează într-un domeniu; b) câte un reprezentant al principalelor asociaţii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu. (2) Organismele de gestiune colectivă, precum şi asociaţiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemnează de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. (3) Tabelele şi metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Român pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului. (4) În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile, acestea se prezintă pentru mediere Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor convoacă părţile care au negociat, analizează punctele de vedere ale acestora şi decide forma definitivă a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii. (5) Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri. (6) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi sesizat cu o nouă cerere de avizare a tabelelor şi a metodologiilor, în vederea modificării lor, de către oricare dintre părţile care le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce priveşte remuneraţiile stabilite procentual. (7) Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica periodic de către organismele de gestiune colectivă, o dată cu indexarea veniturilor, stabilită la nivel naţional. Acestea devin efective începând cu luna următoare comunicării lor către utilizatori. Art. 132. - Gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se poate face numai pentru operele şi prestaţiile aduse anterior la cunoştinţă publică. Art. 133. - (1) Organismele de gestiune colectivă, în cadrul negocierilor purtate conform art. 130 alin. (1) lit. b) în numele membrilor ale căror drepturi le gestionează nu pot pretinde utilizatorilor mai mult de 10% în total pentru drepturile de autor şi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, din încasările brute, iar în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare. (2) Colectarea sumelor datorate de utilizatori se va face de către un singur organism de gestiune colectivă, pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe criteriul reprezentativităţii. Repartizarea acestor sume între organismele de gestiune colectivă beneficiare se va face pe baza unui protocol negociat între acestea. Art. 134. - (1) Exercitarea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor. (2) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli: a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiei şi a altor sume de la utilizatori şi cele de repartiţie a acestora între titularii de drepturi, cât şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, potrivit statutului; b) titularii ale căror drepturi sunt gestionate de un organism de gestiune colectivă trebuie să primească periodic informaţii exacte, complete şi detaliate despre toate activităţile organismului de gestiune colectivă; c) în lipsa unei autorizaţii exprese din partea titularilor ale căror drepturi le gestionează, nici o remuneraţie percepută de un organism de gestiune colectivă nu poate fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi cele culturale, sociale ori pentru a finanţa activităţi de promovare, altele decât acelea de a acoperi costurile reale ale gestiunii de drepturi în cauză şi de a repartiza acestora sumele care au rămas după deducerea acestor costuri; d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă, după deducerea costurilor reale ale gestiunii colective, se impozitează potrivit prevederilor legale în materie. După alte deduceri autorizate de titularii de drepturi, în concordanţă cu dispoziţiile lit. c) sumele respective se repartizează între titulari proporţional cu utilizarea reală a operelor lor. Art. 135. - (1) Organismele de gestiune colectivă sunt obligate să furnizeze Oficiului Român pentru Drepturile de Autor informaţii legate de exercitarea propriilor atribuţii şi să pună la dispoziţia acestuia, în primul trimestru al fiecărui an, darea de seamă anuală, aprobată de adunarea generală statutară, şi raportul comisiei de verificare a gestiunii economice şi financiare. (2) În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 sau încalcă, în mod manifest şi repetat, obligaţiile prevăzute la art. 130 şi la alin. (1) al prezentului articol, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă un termen pentru intrarea în legalitate. Ca urmare a nerespectării acestor obligaţii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate solicita instanţei de judecată desfiinţarea organismului de gestiune colectivă respectiv. Art. 136. - Existenţa organismelor de gestiune colectivă nu împiedică pe titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaţi în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege. CAPITOLUL II
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Art. 137. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Română pentru Protejarea Drepturilor de Autor, organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii, îşi schimbă denumirea în Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, cheltuielile de funcţionare şi de investiţii fiind finanţate integral de la bugetul de stat. Ministerul Finanţelor va efectua modificările corespunzătoare în bugetul de stat. (2) Guvernul numeşte pe directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi un număr de 20 de arbitri dintre candidaţii cu pregătire juridică desemnaţi de către: organismele de gestiune colectivă, asociaţiile de creatori, de artişti interpreţi sau executanţi şi de producători şi organismele care grupează entităţi a căror activitate profesională are legătură cu utilizarea operelor, precum şi organismele de radio şi de televiziune. (3) Arbitrii nu au calitatea de salariat al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi au dreptul la remuneraţie pentru participarea la medierea tabelelor şi a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege. (4) Printr-un regulament aprobat de Guvern vor fi stabilite normele privind structura personalului, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi funcţionarea corpului de arbitri. Art. 138. - Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: a) organizează şi administrează evidenţa repertoriului de opere şi de autori primit de la organismele de gestiune colectivă pentru drepturile de autor şi drepturile conexe; b) acordă avize pentru constituirea ca persoane juridice, în condiţiile legii, a organismelor de gestiune colectivă şi urmăreşte aplicarea legislaţiei de către organismele a căror constituire a avizat-o; c) avizează, în condiţiile legii, elaborarea şi negocierea tabelelor şi a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivă cu asociaţiile patronale de utilizatori; d) exercită, la cererea şi pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcţii de observare şi de control asupra activităţilor ce pot da naştere la încălcări ale legislaţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe; e) intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4); f) încheie procese-verbale de constatare a încălcărilor legii, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, şi sesizează organele competente în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu; g) elaborează programe de instruire, de formare practică şi teoretică în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe; h) întreţine relaţii cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte. CAPITOLUL III
Proceduri şi sancţiuni Art. 139. - (1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun. (2) Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale. (3) În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanţei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz. (4) De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri: a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate; b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit; c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal; d) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta. (5) Dispoziţiile alin. (4) lit. c) nu se aplică pentru construcţiile arhitecturale, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanţele cazului respectiv. Art. 140. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) aduce o operă la cunoştinţă publică; b) reprezintă scenic, recită, execută sau prezintă direct, în orice altă modalitate publică, o operă; c) permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conţin sau constituie opere protejate; d) traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o operă, pentru a obţine o operă derivată; e) fixează pe un suport prestaţia unui artist interpret sau executant; f) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune o prestaţie, fixată ori nefixată pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public; g) prezintă într-un loc public înregistrările sonore ale unui producător; h) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrările sonore ale unui producător ori le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public; i) fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public; j) comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de televiziune. Art. 141. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Art. 142. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) reproduce integral sau parţial o operă; b) difuzează o operă; c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă; d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură; e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală; f) emite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; h) retransmite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată; j) reproduce prestaţia unui artist interpret sau executant; k) difuzează prestaţia unui artist interpret sau executant; l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere; n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui producător; o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport; p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; r) importă, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. Art. 143. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 5 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care: a) pune la dispoziţia publicului prin vânzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate ştergerii neautorizate sau neutralizării dispozitivelor tehnice care protejează programul pentru calculator; b) refuză să declare organelor competente provenienţa exemplarelor unei opere sau provenienţa suporturilor pe care este înregistrată o prestaţie ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzării. Art. 144. - Acţiunea penală se pune în mişcare în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 140, 141 şi 142 lit. a), c), j), l), n) şi o), la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul prezentei legi. Art. 145. - Actele încheiate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în exercitarea atribuţiilor sale de control, conform art. 138 lit. d) şi f), urmează regimul prevăzut de art. 214 din Codul de procedură penală. TITLUL IV
Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 146. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică în oricare dintre următoarele situaţii: A. operelor: a) care nu au fost aduse încă la cunoştinţă publică şi ai căror autori sunt cetăţeni români; b) care nu au fost aduse la cunoştinţă publică şi ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; c) care au fost aduse la cunoştinţă publică prima dată în România sau care au fost aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în altă ţară şi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România; d) de arhitectură construite pe teritoriul României; B. prestaţiilor artiştilor interpreţi sau executanţi: a) care au loc pe teritoriul României; b) sunt fixate în înregistrări sonore protejate de prezenta lege; c) nu au fost fixate în înregistrări sonore, dar sunt transmise prin emisiuni de radio sau de televiziune protejate de prezenta lege; C. înregistrărilor sonore: a) ai căror producători sunt persoane fizice ori juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; b) a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România; c) aduse la cunoştinţă publică prima dată în România sau aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în altă ţară şi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România; D. programelor de radio şi de televiziune: a) emise de organisme de radiodifuziune şi de televiziune cu sediul în România; b) transmise de organisme transmiţătoare cu sediul în România. Art. 147. - Străinii, titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament naţional în statele respective. Art. 148. - (1) Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă. (2) Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, constând în simbolul C înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări. (3) Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi sau executanţi la care se face referire în prezenta lege au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelişul care le conţine, o menţiune de protecţie a drepturilor lor, constituită din simbolul P înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări. (4) Până la proba contrară se prezumă că drepturile exclusive semnalate prin simbolurile C şi P există şi aparţin persoanelor care le-au utilizat. (5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) nu condiţionează existenţa drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege. (6) Autorii de opere şi titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţă publică. Art. 149. - (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de exploatare a totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor. (2) Beneficiază de protecţia prezentei legi şi operele create anterior intrării în vigoare a acesteia, inclusiv programele pentru calculator, înregistrările sonore, operele cinematografice şi audiovizuale, precum şi programele organismelor de radiodifuziune şi de televiziune, în condiţiile prevăzute la alin. (1). (3) Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autorii decedaţi înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi pentru care au expirat termenele de protecţie se prelungeşte până la termenul de protecţie prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. 150. - (1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite. (2) Sumele datorate autorilor ca urmare a utilizării operelor lor beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decât în aceleaşi condiţii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaţiei fiscale în materie. (3) Sunt scutite de taxa de timbru acţiunile şi cererile civile născute din raporturile reglementate de prezenta lege, precum şi din căile de atac aferente acestora, introduse de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe ori de persoanele fizice sau juridice care îi reprezintă. Art. 151. - Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun. Art. 152. - Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispoziţiilor art. 125, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. 153. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului comun. Art. 154. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. (2) Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr.321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. (3) Până la aprobarea tabelelor şi a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 din prezenta lege, se aplică tarifele stabilite prin actele normative în vigoare. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE SENATULUI
ION SOLCANU Bucureşti, 14 martie 1996.
Nr. 8. |
|
|
|
|
|
|
unde
Buna!!! Sunt Otilia si a-si vrea sa stiu despre ce ar fii vorba!!! Poti sa-mi dai niste detalii?
nu ai scris anul
Salut .Sunt Emilia afiliat independent la GDI stiu ca si noi fetele suntem in stare sa ne generam zeci de mii de $ lucrind de acasa . Nu pierdeti aceasta opurtunitate cuntactati-ma isi impreuna vom reusi . http://website.ws/emilionws http://emilion.ws emilion.ws@gmail.com http://website.ws/emilionws/show
Buna ziua, sunt in baza de rau platnici deoarece am un card la EFG si nu platesc la timp. se poate sa fac un credit de nevoi personale? Va multumesc si astept un raspuns Florentina